REVERIE, reverii, s. f. Stare sufletească a celui furat de imaginație, de amintiri, de visuri, de gînduri; visare. Se deșteptă din reveria sa. EMINESCU, N. 47. S-ar lăsa bucuros la o dulce reverie dacă pocnetele biciuștei postilionului... nu l-ar turbura. NEGRUZZI, S. I 191.