REVERENDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă (de culoare neagră); anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

revereandră sf vz reverendă

reverend, ~ă [At: ANTROP. 289/1 / Pl: ~nzi, ~e / E: lm reverendus, fr révérend] 1 a Demn de respect. 2 sm (Spc) Titlu dat preoților și călugărilor creștini de anumite confesiuni. 3 sm Persoană căreia i se dă titlul de reverend (2).

reverendă sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 196 / V: (reg) levereandră, leveleandră, ~eandră / Pl: ~de, (rar) ~nzi / E: lm reverenda] Haină preoțească lungă, de obicei de culoare neagră Si: anteriu (1).

REVERENDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească (catolică) lungă și neagră; anteriu. – Din lat. reverenda. Cf. pol. rewerenda.

REVERENDĂ, reverende, s. f. Haină preoțească lungă, de obicei de culoare neagră; anteriu. Popa Ion, pe cînd îmbrăca reverenda, zise preotesei: de ce m-o fi chemat așa de grabnic boierul Manolache? SADOVEANU, la TDRG. Părintele Avesalon Toda... îmbrăcat în reverendă de mătase, căptușită cu roș. SLAVICI, O. I 105.

REVERENDĂ s. f. haină preoțească (catolică) lungă; anteriu. (< lat. reverenda) corectat(ă)

REVERENDĂ ~e f. livr. Haină lungă și largă, de obicei de culoare neagră, purtată de preoții catolici. /<lat. reverenda

reverendă f. veșmânt preoțesc sub cabană.

*reveréndă f., pl. e (lat. reverenda [subînț. vestis, haĭnă] demnă de respect). Anteriŭ preuțesc.

reverend (pastor) s. m., pl. reverenzi

reverendă (haină) s. f., g.-d. art. reverendei; pl. reverende

reverendă (haină) s. f., g.-d. art. reverendei; pl. reverende

reverendă s. f., g.-d. art. reverendei; pl. reverende

reverend (-dă), adj. – Demn de respect. Lat. reverendus (sec. XIX). – Der. reverendă, s. f. (sutană, anteriu; redingotă), din germ. Reverende, cf. pol. rewerenda (Tiktin); reverență, s. f., din fr. révérence.

REVERENDĂ s. anteriu, sutană, (Ban. și Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (~ preoțească.)

REVERENDĂ s. anteriu, sutană, (Ban. și Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (~ preoțească.)