REVEDERE, revederi, s. f. Faptul de a (se) revedea. Tovarășul ei prea stătea într-o statornică nepăsare; veșnic verde, voinic și vesel la revedere, ca și la despărțire. BASSARABESCU, V. 50. Revedere [titlu]. EMINESCU, O. I 123. ◊ Expr. La revedere = formulă de salut la despărțire. Așadar, la revedere luni. CARAGIALE, O. VII 4.