REVEDEA, revăd, vb. II. Tranz. 1. A vedea din nou (pe cineva sau ceva); a întîlni iar, după mai multă vreme. Acum veniți cu drag în țară! Voi revedeți cîmpia iară, Și cuiburile voastre-n crîng! E vară, vară! COȘBUC, P. I 90. Îmi revăzui țeara, familia, amicii cu o duioasă bătaie de inimă. ALECSANDRI, O. P. 283. Eram să văd... rude, prieteni ce nu-i revăzusem de 22 ani! NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Refl. reciproc. Cînd ne-am revăzut... ea era măritată, eu însurat. GALACTION, O. I 77. ♦ Refl. Fig. A se vedea în amintire așa cum era odinioară; a-și evoca trecutul. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. 2. (Cu privire la texte scrise) A examina din nou, a revizui. Am revăzut manuscrisul. ▭ Îmi revăd notele aruncate în grabă. STANCU, U.R.S.S. 45.