2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. – V. revaccina.

revaccinare sf [At: BELEA, P. A. 139 / Pl: ~nări / E: revaccina] Vaccinare din nou cu scopul de a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări.

REVACCINÁRE, revaccinări, s. f. Acțiunea de a revaccina.

REVACCINÁRE s.f. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei. [< revaccina].

REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. – Din fr. revacciner.

revaccina vt [At: BABEȘ, O. A. I, 129 / Pzi: ~nez / E: re1- + vaccina cf fr revacciner] A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări.

REVACCINÁ, revaccinez, vb. I. Tranz. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări. Doi cîini vaccinați și revaccinați au furnizat material vaccinal. BABEȘ, O. A. I 129.

REVACCINÁ vb. I. tr. A vaccina din nou. [Cf. fr. revacciner].

REVACCINÁ vb. tr. a vaccina din nou. (< fr. revacciner)

A REVACCINÁ ~éz tranz. A vaccina din nou. /<fr. revacciner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

revaccináre s. f., g.-d. art. revaccinắrii; pl. revaccinắri

revacciná (a ~) vb., ind. prez. 3 revaccineáză

revacciná vb., ind. prez. 1 sg. revaccinéz, 3 sg. și pl. revaccineáză

Intrare: revaccinare
revaccinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revaccinare
  • revaccinarea
plural
  • revaccinări
  • revaccinările
genitiv-dativ singular
  • revaccinări
  • revaccinării
plural
  • revaccinări
  • revaccinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: revaccina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revaccina
  • revaccinare
  • revaccinat
  • revaccinatu‑
  • revaccinând
  • revaccinându‑
singular plural
  • revaccinea
  • revaccinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revaccinez
(să)
  • revaccinez
  • revaccinam
  • revaccinai
  • revaccinasem
a II-a (tu)
  • revaccinezi
(să)
  • revaccinezi
  • revaccinai
  • revaccinași
  • revaccinaseși
a III-a (el, ea)
  • revaccinea
(să)
  • revaccineze
  • revaccina
  • revaccină
  • revaccinase
plural I (noi)
  • revaccinăm
(să)
  • revaccinăm
  • revaccinam
  • revaccinarăm
  • revaccinaserăm
  • revaccinasem
a II-a (voi)
  • revaccinați
(să)
  • revaccinați
  • revaccinați
  • revaccinarăți
  • revaccinaserăți
  • revaccinaseți
a III-a (ei, ele)
  • revaccinea
(să)
  • revaccineze
  • revaccinau
  • revaccina
  • revaccinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

revaccinare

  • 1. Acțiunea de a revaccina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi revaccina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

revaccina

  • 1. A vaccina din nou pentru a reactualiza, a întări sau a prelungi efectul primei vaccinări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Doi cîini vaccinați și revaccinați au furnizat material vaccinal. BABEȘ, O. A. I 129.
      surse: DLRLC

etimologie: