reumatic, ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 218/25 / P: re-u~ / V: (înv) revm~, (îvr) reuvm~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat rheumaticus, ngr ῥευματιϰός, ger rheumatisch] 1 a Cauzat de reumatism Si: (îvr) reumaticos (1). 2-3 smf, a (Persoană) care suferă de reumatism Si: (îvr) reumaticos (2). 4 smf (Îvr) Persoană care suferă de catar² (1) (pulmonar). 5-6 smf, a (Îvr) (Persoană) care tușește.

REUMATIC, -Ă, reumatici, -e, adj. Cauzat de reumatism. E chircită [prăvălia] acum ca o bătrînă, și parcă știrbă, și parcă strîmbată de dureri reumatice. PAS, Z. I 13. Am început să am junghiuri reumatice... Iau iod, dar nu văd nici un folos. CĂLINESCU, E. O. II 179. ♦ Care suferă de reumatism, bolnav de reumatism. D-na M., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult. IBRĂILEANU, A. 34. ◊ (Substantivat) Vremea umedă intensifică durerile reumaticilor. – Pronunțat: re-u-.

REUMATIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de reumatism. [Pron. re-u-. / < lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch].

REUMATIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de reumatism. (< lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch)

REUMATIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de reumatism; propriu reumatismului. Dureri ~ce. 3) și substantival Care este bolnav de reumatism. [Sil. re-u-] /<lat. rheumaticus, germ. rheumatisch

*reŭmátic, -ă adj. (vgr. reumatikós). Med. De reumatizm: afecțiune reŭmatică. Bolnav de reŭmatizm: un bătrîn reŭmátic. Subst. Un reŭmatic.

reuvmatic, ~ă a vz reumatic

revmatic, ~ă a vz reumatic

reumatic (desp. re-u-) adj. m., pl. reumatici; f. reumatică, pl. reumatice

reumatic (re-u-) adj. m., pl. reumatici; f. reumatică, pl. reumatice

reumatic adj. m. (sil. re-u-), pl. reumatici; f. sg. reumatică, pl. reumatice

REUMATIC adj. (MED.) (înv.) reumaticos. (Persoană ~.)

REUMATIC adj. (MED.) (înv.) reumaticos. (Persoană ~.)