retrogradație sf [At: BARASCH, I, 90/23 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr rétrogradation] 1-4 (Înv) Retrogradare (1-4).

RETROGRADAȚIE, retrogradații, s. f. (Astron.) Mișcarea aparentă a planetelor printre stele, care se face de la răsărit la apus.

RETROGRADAȚIE s.f. Mișcarea aparentă a aștrilor, care are loc de la răsărit la apus. [Gen. -iei. / cf. lat. retrogradatio, fr. rétrogradation].

RETROGRADAȚIE s. f. 1. mișcare retrogradă (3) a aștrilor. 2. (biol.) diminuare a densității unei populații. (< fr. rétrogradation)

RETROGRADAȚIE ~i f. astr. Mișcare aparentă a corpurilor cerești în direcție opusă mișcării Soarelui. [G.-D. retrogradației] /<fr. rétrogradation

retrogradațiune sf vz retrogradație

*retrogradațiúne f. (lat. retrogradatio, -ónis). Acțiunea de a retrograda. – Și -áție, de ob. -áre.

retrogradație (desp. re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradația (desp. -ți-a), g.-d. art. retrogradației; pl. retrogradații, art. retrogradațiile (desp. -ți-i-)

retrogradație (re-tro-gra-, -ți-e) s. f., art. retrogradația (-ți-a), g.-d. art. retrogradației; pl. retrogradații, art. retrogradațiile (-ți-i-)

retrogradație s. f. (sil. -tro-gra-) gradație

RETROGRADAȚIE s. v. retrogradare.

retrogradație s. v. RETROGRADARE.