retorsiune sf [At: DN³ / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr rétorsion] 1 Întoarcere împotriva cuiva a propriilor argumente. 2 Act juridic prin care un stat exercită un drept spre a determina un alt stat să înceteze exercitarea unui drept similar.

RETORSIUNE s.f. Întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. ♦ Act juridic prin care un stat exercită un drept spre a determina un alt stat să înceteze exercitarea unui drept similar. [Pron. -si-u-. / < fr. rétorsion].

RETORSIUNE s. f. 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. act inamical la care recurge un stat spre a determina un alt stat să înceteze anumite acte inamicale pe care le săvârșește împotriva sa. (< fr. rétorsion)

RETORSIUNE ~i f. Luare de către un stat a unor măsuri de constrângere, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat impotriva celui dintâi. /<fr. rétorsion

retorsiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiunii; pl. retorsiuni

retorsiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. retorsiunii; pl. retorsiuni

retorsiune s. f. torsiune

RETORSIÚNE (< fr.; lat. retorsio < retorquere „a răsuci”) s. f. Exercitare cu rigoare a unui drept de către un stat în scopul determinării unui alt stat de a înceta exercitarea unui drept cu aceeași rigoare, neținând seama de reguli de morală sau curtoazie internațională (ex, sporirea excesivă a taxelor vamale; expulzarea în masă a unor cetățeni străini).