reticulat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: reticul cf fr réticulé, lat reticulatus, -a, -um] 1 Reticular. 2 (Atm; îs) Formație ~ă Structură anatomică aparținând trunchiului cerebral, reprezentând o grupare difuză de celule și de fibre nervoase.

RETICULAT, -Ă, reticulați, -te, adj. Reticular. Structura reticulată este mai puțin pronunțată, ea rezultînd mai mult din unirea unor striații transversale. FAUNA R.P.R. VIII_I 11.

RETICULAT, -Ă adj. Reticular. ◊ Formație reticulată = formație anatomică situată între tubul rahidian și mezencefal. [Cf. fr. réticulé].

RETICULAT, -Ă adj. care prezintă aspectul unei rețele. ♦ (anat.) țesut ~ = țesut conjunctiv moale, din celule cu multe prelungiri și cu fibre de reticulină. (< fr. réticulé)

*reticulár, -ă adj. (d. lat. reticulum cu suf. ar; fr. réticulaire). În formă de rețea: țesătură reticulară. – Se poate zice și reticulat (lat. reticulatus, fr. réticulé).

reticulat adj. m., pl. reticulați; f. reticulată, pl. reticulate

reticulat adj. m., pl. reticulați; f. reticulată, pl. reticulate

reticulat adj. m., pl. reticulați; f. sg. reticulată, pl. reticulate

reticular adj. m., pl. reticulari; f. reticulară, pl. reticulare

RETICULÁT, -Ă (< fr.) adj. Formațiune (substanță) ~ = structură anatomică aparținând trunchiului cerebral, reprezentată de o grupare difuză de celule și de fibre nervoase care formează o coloană neîntreruptă, de la marginea inferioară a bulbului rahidian până la regiunea subtalamică. Are un rol important în reglarea tonusului muscular, a ritmului somn-veghe și în determinarea reactivității scoarței cerebrale și a formațiunilor subcorticale.

RETICULAT adj. v. reticular.

RETICULAT adj. reticular. (Structură ~.)