10 definiții pentru retezătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

RETEZĂTÚRĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

retezătu sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) răt~, rătiz~, (îvr) ~tăz~ / Pl: ~ri / E: reteza + -tură] 1 Tăiere. 2 Loc unde a fost retezat ceva. 3 (Pex) Platou. 4 (Reg) Bucată de lemn retezată (1) la amândouă capetele Si: butuc (2). 5 (Îf rătezătură) Scorbură. 6 (Reg) Semn de recunoaștere făcut la oi prin tăierea vârfului urechii Si: (reg) retez1 (7). 7 (Mol) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

RETEZĂTÚRĂ, rețezături, s. f. 1. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat un lucru. 2. Partea care se taie dintr-un lucru. V. scurtătură.

RETEZĂTÚRĂ retezături f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură

retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.

retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

retezătúră (rar) s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri

retezătúră s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: retezătură
retezătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retezătu
  • retezătura
plural
  • retezături
  • retezăturile
genitiv-dativ singular
  • retezături
  • retezăturii
plural
  • retezături
  • retezăturilor
vocativ singular
plural

retezătură

  • 1. Locul unde a fost retezat ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: retezare tăiere
    • 1.1. Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Reteza + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09