5 definiții pentru retentiv
Explicative DEX
RETENTIV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
RETENTIV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
retentiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf it retentivo] 1 Referitor la retenție 2 Specific retenției (1). 3 Cu caracter de retenție (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RETENTIV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETENTIV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
retentiv adj. m., pl. retentivi; f. sg. retentivă, pl. retentive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: retentiv
retentiv adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
retentiv, retentivăadjectiv
- 1. De retenție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- rétentif DEX '98 DEX '09