7 definiții pentru restitutoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

restitutoriu, ~ie a [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat restitutorius, fr restitutoire] Prin care se cere o restituire (1).

RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].

RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)

RESTITUTÓRIU ~e (~i) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii

restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -rĭu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. restitutórii

Intrare: restitutoriu
restitutoriu adjectiv
  • silabație: -sti- info
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • restitutoriu
  • restitutoriul
  • restitutoriu‑
  • restitutorie
  • restitutoria
plural
  • restitutorii
  • restitutoriii
  • restitutorii
  • restitutoriile
genitiv-dativ singular
  • restitutoriu
  • restitutoriului
  • restitutorii
  • restitutoriei
plural
  • restitutorii
  • restitutoriilor
  • restitutorii
  • restitutoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)