8 definiții pentru restitutoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESTITUTORIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
RESTITUTORIU, -IE, restitutorii, adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
restitutoriu, ~ie a [At: DN3 / Pl: ~ii / E: lat restitutorius, fr restitutoire] Prin care se cere o restituire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESTITUTORIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESTITUTORIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RESTITUTORIU ~e (~i) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
restitutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. restitutorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
restitutoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutorie (-ri-e); pl. m. și f. restitutorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
restitutoriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -rĭu], f. restitutorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. restitutorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: restitutorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
restitutoriu, restitutorieadjectiv
- 1. Prin care se cere o restituire. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- restitutorius DEX '09 DEX '98 DN