13 definiții pentru restanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

RESTÁNȚĂ, restanțe, s. f. 1. Lucru, lucrare în întîrziere. ♦ Examen care n-a fost trecut la termen. 2. Plată (în special impozit) neachitată în termen legal.

RESTÁNȚĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].

RESTÁNȚĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)

RESTÁNȚĂ ~e f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia

*restánță f., pl. e (d. restant; it. restanza, d. restare, a rămînea. V. constanță). Întîrziere. În restanță, în întîrziere: scrisorĭ, banĭ în restanță. Sumă rămasă neplătită: pensionariĭ cer restanțele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

restánță s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESTÁNȚĂ s. v. diferență, rest.

RESTÁNȚĂ s. rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

restanță s. v. DIFERENȚĂ. REST.

RESTANȚĂ s. rest, (înv. și pop.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

Intrare: restanță
restanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • restanță
  • restanța
plural
  • restanțe
  • restanțele
genitiv-dativ singular
  • restanțe
  • restanței
plural
  • restanțe
  • restanțelor
vocativ singular
plural