RESTABILI, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). Adela, conștiincioasă, a restabilit situația de mai înainte. IBRĂILEANU, A. 204. Accidentul acesta totuși m-a demoralizat foarte mult și numai o petrecere bună mi-ar restabili acuma buna humoare. CARAGIALE, O. VII 59. 2. Refl. (Despre o persoană) A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși. 3. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originală. A restabili cuvinte sau forme gramaticale ale latinei populare. 4. Tranz. A restatornici, a reîntrona. Restabilești ordinea în afaceri. CARAGIALE, O. III 147. Să restabilească ordinea legală sub căimăcămia unui boier. BOLINTINEANU, O. 262. corectat(ă)