Definiția cu ID-ul 929000:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESÓRT1, resorturi, s. n. Element, de obicei metalic, folosit pentru realizarea legăturilor elastice între diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. C. PETRESCU, C. V. 261. Pentru ce?... țipă deodată... ca zvîrlit de forța unui resort. SAHIA, N. 82. Amicul apasă resortul capacului. CARAGIALE, O. III 148. ♦ Fig. Sursă de energie fizică sau morală; imbold, izvor, suport moral. Interminabilul bombardament a sfărîmat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. – Pl. și: resoarte (HASDEU, I. V. 153).