Definiția cu ID-ul 714768:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*resórt n., pl. urĭ (fr. ressort, d. ressortir, a sări înapoĭ pin elasticitate. V. răzor 2). Lamă saŭ sîrmă de oțel care vine la loc după ce scapă de presiune (ca arcurile trăsurilor, coardele ceasornicelor, droturile canapelelor ș. a.). Fig. Ceĭa ce pune în mișcare, forță, energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. Întindere de jurisdicțiune, limită de competență: resortu unuĭ tribunal, asta nu e de resortu meŭ. A judeca în ultimu resort, a judeca fără apel. Ministru de resort, ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. țumburuc.