15 definiții pentru resentiment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche; dușmănie, ură, pică, antipatie, resimțământ – Din fr. ressentiment.

resentiment sn [At: ASACHI, A. LIT. 4 / V: (înv) resimt~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment] 1 Sentiment de ostilitate față de cineva (izvorât dintr-o nemulțumire mai veche) Si: aversiune (1), ranchiună, repulsie (1), (rar) resimțământ. 2 Mânie1 (2).

RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; dușmănie, ură, pică, resimțământ. – Din fr. ressentiment.

RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil (față de cineva), pornire (izvorîtă dintr-o nemulțumire mai veche) împotriva cuiva. V. ciudă, pică. Îmi sînt frați și-i dojenesc fără resentiment. SADOVEANU, E. 24. Resentimentul meu împotriva lui se întoarse împotriva Clarei. GALACTION, O. I 103. Anca nu-l iubește pe Dragomir; are chiar un resentiment surd în contra lui. GHEREA, ST. CR. II 257.

RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment].

RESENTIMÉNT s. n. sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; antipatie. (< fr. ressentiment)

RESENTIMÉNT ~e n. Ostilitate față de o persoană, provocată de amintirea unor neplăceri mai vechi. /<fr. ressentiment

resentiment n. amintire despre o nedreptate cu dorința de a se răsbuna.

*resentimént n., pl. e (fr. ressentiment, d. ressentir, a simți pe urmă; it. risentimento. V. resimt). Aducere aminte despre o lovitură cu dorința de răzbunare: a păstra resentimentu uneĭ ofense.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resentiment s. n., pl. resentimente

resentiment s. n., pl. resentimente

resentimént s. n., pl. resentiménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESENTIMENT s. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte un ~ vizibil față de el.)

Resentiment ≠ sentiment[1]

  1. Incorect. Și resentimentul e un sentiment. — gall
Intrare: resentiment
resentiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resentiment
  • resentimentul
  • resentimentu‑
plural
  • resentimente
  • resentimentele
genitiv-dativ singular
  • resentiment
  • resentimentului
plural
  • resentimente
  • resentimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resentiment, resentimentesubstantiv neutru

  • 1. Sentiment ostil față de cineva, provocat de o nemulțumire mai veche. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Îmi sînt frați și-i dojenesc fără resentiment. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
    • format_quote Resentimentul meu împotriva lui se întoarse împotriva Clarei. GALACTION, O. I 103. DLRLC
    • format_quote Anca nu-l iubește pe Dragomir; are chiar un resentiment surd în contra lui. GHEREA, ST. CR. II 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.