RESAC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

resac sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: fr ressac] Val de apă produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol, prezentând aspectul unei explozii.

RESAC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

RESAC, resacuri, s. n. Val de apă produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol.

RESAC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca].

RESAC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac)

RESAC ~uri n. 1) Întoarcere violentă a valurilor după ce se izbesc de un obstacol. 2) Val produs de acest fenomen. /<fr. ressac

resac s. n., pl. resacuri

resac s. n., pl. resacuri

resac s. n., pl. resacuri

RESSÁC (< fr.) s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii.