9 definiții pentru resac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

RESÁC, resacuri, s. n. Val marin sau oceanic produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol și care se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii. – Din fr. ressac.

RESÁC, resacuri, s. n. Val de apă produs prin întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol.

RESÁC s.n. Ondulație a apei în porturi, provocată de valurile care se lovesc de cheiuri. [Pl. -curi. / < fr. ressac, it. rissaca].

RESÁC s. n. (mar.) rostogolire violentă a valurilor spre țărm când acestea se lovesc de un obstacol. (< fr. ressac)

RESÁC ~uri n. 1) Întoarcere violentă a valurilor după ce se izbesc de un obstacol. 2) Val produs de acest fenomen. /<fr. ressac


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

resác s. n., pl. resácuri

resác s. n., pl. resácuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RESSÁC (< fr.) s. n. Val marin sau oceanic de interferență, care, izbindu-se de un obstacol, se combină continuu cu valul direct, prezentând aspectul unei explozii.

Intrare: resac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resac
  • resacul
  • resacu‑
plural
  • resacuri
  • resacurile
genitiv-dativ singular
  • resac
  • resacului
plural
  • resacuri
  • resacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)