2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

REPUSÁ vb. tr. 1. a respinge, a retrimite. ◊ a rezista victorios. 2. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. (< fr. repousser)

repune1 vt [At: PETROVICI, P. 185/18 / Pzi: repun / E: re1- + pune] 1 A pune din nou Si: a reașeza. 2 A pune la loc. 3 (Îe) A ~ pe cineva sau ceva în drepturi (sau, rar, în drept) A-i reda cuiva drepturile. 4 (Îe) A ~ piciorul (undeva) A sosi din nou (undeva). 5 (Îae) A pătrunde din nou. 6 (Înv) A pune deoparte Si: a amâna.

REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].

A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repusá vb., ind. prez. 1 sg. repuséz, 3 sg. și pl. repuseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPÚNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)

Intrare: repusa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repusa
  • repusare
  • repusat
  • repusatu‑
  • repusând
  • repusându‑
singular plural
  • repusea
  • repusați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repusez
(să)
  • repusez
  • repusam
  • repusai
  • repusasem
a II-a (tu)
  • repusezi
(să)
  • repusezi
  • repusai
  • repusași
  • repusaseși
a III-a (el, ea)
  • repusea
(să)
  • repuseze
  • repusa
  • repusă
  • repusase
plural I (noi)
  • repusăm
(să)
  • repusăm
  • repusam
  • repusarăm
  • repusaserăm
  • repusasem
a II-a (voi)
  • repusați
(să)
  • repusați
  • repusați
  • repusarăți
  • repusaserăți
  • repusaseți
a III-a (ei, ele)
  • repusea
(să)
  • repuseze
  • repusau
  • repusa
  • repusaseră
Intrare: repus
repus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repus
  • repusul
  • repusu‑
  • repu
  • repusa
plural
  • repuși
  • repușii
  • repuse
  • repusele
genitiv-dativ singular
  • repus
  • repusului
  • repuse
  • repusei
plural
  • repuși
  • repușilor
  • repuse
  • repuselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)