4 definiții pentru reprobativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reprobativ, ~ă a [At: CĂLINESCU, C. N. 53 / Pl: ~i, ~e / E: reproba] (Rar) Reprobator.

REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].

REPROBATÍV, -Ă adj. reprobator. (< engl. reprobative)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reprobatív adj. m., pl. reprobatívi; f. sg. reprobatívă, pl. reprobatíve

Intrare: reprobativ
reprobativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprobativ
  • reprobativul
  • reprobativu‑
  • reprobati
  • reprobativa
plural
  • reprobativi
  • reprobativii
  • reprobative
  • reprobativele
genitiv-dativ singular
  • reprobativ
  • reprobativului
  • reprobative
  • reprobativei
plural
  • reprobativi
  • reprobativilor
  • reprobative
  • reprobativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)