2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Pref. re- + primi.

reprimi vt [At: CR (1848), 83/35 / Pzi: ~mesc / E: re1- + primi] 1 A primi înapoi (un lucru care a fost cedat, împrumutat, luat). 2 A reangaja o persoană care a fost concediată.

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Re1- + primi.

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi (un lucru care a fost cedat, împrumutat, luat). ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. Muncitorii concediați nu vor fi reprimiți. BARANGA, V. A. 15.

REPRIMÍ vb. IV. tr. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană concediată. [P.i. -mesc. / < re- + primi].

A REPRIMÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte, sume de bani etc.) A primi înapoi. 2) (persoane) A angaja din nou; a reangaja. /re- + a primi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reprimí (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reprimésc, imperf. 3 sg. reprimeá; conj. prez. 3 să reprimeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPRIMÍ vb. 1. v. reangaja. 2. a readmite. (A ~ în școală.)

REPRIMI vb. 1. a reangaja. (A ~ într-o slujbă.) 2. a readmite. (A ~ în școală.)

Intrare: reprimit
reprimit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprimit
  • reprimitul
  • reprimitu‑
  • reprimi
  • reprimita
plural
  • reprimiți
  • reprimiții
  • reprimite
  • reprimitele
genitiv-dativ singular
  • reprimit
  • reprimitului
  • reprimite
  • reprimitei
plural
  • reprimiți
  • reprimiților
  • reprimite
  • reprimitelor
vocativ singular
plural
Intrare: reprimi
  • silabație: -pri- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reprimi
  • reprimire
  • reprimit
  • reprimitu‑
  • reprimind
  • reprimindu‑
singular plural
  • reprimește
  • reprimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reprimesc
(să)
  • reprimesc
  • reprimeam
  • reprimii
  • reprimisem
a II-a (tu)
  • reprimești
(să)
  • reprimești
  • reprimeai
  • reprimiși
  • reprimiseși
a III-a (el, ea)
  • reprimește
(să)
  • reprimească
  • reprimea
  • reprimi
  • reprimise
plural I (noi)
  • reprimim
(să)
  • reprimim
  • reprimeam
  • reprimirăm
  • reprimiserăm
  • reprimisem
a II-a (voi)
  • reprimiți
(să)
  • reprimiți
  • reprimeați
  • reprimirăți
  • reprimiserăți
  • reprimiseți
a III-a (ei, ele)
  • reprimesc
(să)
  • reprimească
  • reprimeau
  • reprimi
  • reprimiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)