opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPOVESTIRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

REPOVESTIRE, repovestiri, s. f. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. – V. repovesti.

repovestire sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: repovesti] Povestire din nou.

REPOVESTI, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Pref. re- + povesti.

repovesti vt [At: EMINESCU, O. I, 71 / Pzi: ~tesc / E: re1- + povesti] A povesti din nou.

REPOVESTI, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. – Re1- + povesti.

REPOVESTI, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti din nou, a povesti încă o dată. Și cînd gîndesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet, repovestită de o străină gură. EMINESCU, O. I 71.

A REPOVESTI ~esc tranz. A povesti din nou. /re- + a povesti

repovestì v. a povesti din nou: (vieața-mi) ’ncet repovestită de o străină gură EM.

*repovestésc v. tr. Povestesc ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repovestire s. f., g.-d. art. repovestirii; pl. repovestiri

repovestire s. f., g.-d. art. repovestirii; pl. repovestiri

repovestire s. f. povestire

repovesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestesc, 3 sg. repovestește, imperf. 1 repovesteam; conj. prez. 1 sg. să repovestesc, 3 să repovestească

repovesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repovestesc, imperf. 3 sg. repovestea; conj. prez. 3 să repovestească

repovesti vb. povesti

Intrare: repovestire
repovestire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repovestire
  • repovestirea
plural
  • repovestiri
  • repovestirile
genitiv-dativ singular
  • repovestiri
  • repovestirii
plural
  • repovestiri
  • repovestirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: repovesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repovesti
  • repovestire
  • repovestit
  • repovestitu‑
  • repovestind
  • repovestindu‑
 singular plural
  • repovestește
  • repovestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repovestesc
 (să)
  • repovestesc
  • repovesteam
  • repovestii
  • repovestisem
a II-a (tu)
  • repovestești
 (să)
  • repovestești
  • repovesteai
  • repovestiși
  • repovestiseși
a III-a (el, ea)
  • repovestește
 (să)
  • repovestească
  • repovestea
  • repovesti
  • repovestise
plural I (noi)
  • repovestim
 (să)
  • repovestim
  • repovesteam
  • repovestirăm
  • repovestiserăm
  • repovestisem
a II-a (voi)
  • repovestiți
 (să)
  • repovestiți
  • repovesteați
  • repovestirăți
  • repovestiserăți
  • repovestiseți
a III-a (ei, ele)
  • repovestesc
 (să)
  • repovestească
  • repovesteau
  • repovestiră
  • repovestiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repovestire, repovestirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a repovesti și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi repovesti DEX '98 DEX '09

repovesti, repovestescverb

  • 1. A povesti încă o dată, a mai spune o dată ceva ce a fost povestit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și cînd gîndesc la viața-mi, îmi pare că ea cură Încet, repovestită de o străină gură. EMINESCU, O. I 71. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + povesti. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.