2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reportat, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: reporta] (D. sume, cifre) Trecut din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a fi adunată la aceasta.

REPORTA, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

REPORTA, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

reporta1 vt [At: I. PANȚU, PR. 129 / V: ~purta / Pzi: ~tez, report / E: fr reporter cf purta] (Fin) A face report1 (1).

REPORTA, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.

REPORTA vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].

REPORTA vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)

A REPORTA ~ez tranz. A efectua un report. /<fr. reporter

*repórt și -éz, a v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

report (sumă) s. n., pl. reporturi

reporta (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 1 sg. reportez, 3 reportea; conj. prez. 1 sg. să reportez, 3 să reporteze

repurta2 (a ~) (a-și îndrepta gândurile) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. report, 2 sg. reporți, 3 repoartă; conj. prez. 1 sg. să report, 3 să repoarte; imper. 2 sg. afirm. repoartă

reporta (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reportea

reporta vb., ind. prez. 1 sg. reportez, 3 sg. și pl. reportea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reporta (reportez, reportat), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter.Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).

Intrare: reportat
reportat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reportat
  • reportatul
  • reportatu‑
  • reporta
  • reportata
plural
  • reportați
  • reportații
  • reportate
  • reportatele
genitiv-dativ singular
  • reportat
  • reportatului
  • reportate
  • reportatei
plural
  • reportați
  • reportaților
  • reportate
  • reportatelor
vocativ singular
plural
Intrare: reporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reporta
  • reportare
  • reportat
  • reportatu‑
  • reportând
  • reportându‑
singular plural
  • reportea
  • reportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reportez
(să)
  • reportez
  • reportam
  • reportai
  • reportasem
a II-a (tu)
  • reportezi
(să)
  • reportezi
  • reportai
  • reportași
  • reportaseși
a III-a (el, ea)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reporta
  • reportă
  • reportase
plural I (noi)
  • reportăm
(să)
  • reportăm
  • reportam
  • reportarăm
  • reportaserăm
  • reportasem
a II-a (voi)
  • reportați
(să)
  • reportați
  • reportați
  • reportarăți
  • reportaserăți
  • reportaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reportau
  • reporta
  • reportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reporta, reportezverb

  • 1. A face un report. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.