reporta¹ vt [At: I. PANȚU, PR. 129 / V: ~purta / Pzi: ~tez, report / E: fr reporter cf purta] (Fin) A face report¹ (1).

REPORTA, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.

REPORTA vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].

REPORTA vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)

A REPORTA ~ez tranz. A efectua un report. /<fr. reporter

repurta³ v vz reporta¹

*repórt și -éz, a -á v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.

reporta (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 1 sg. reportez, 3 reportează; conj. prez. 1 sg. să reportez, 3 să reporteze

reporta (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reportează

reporta vb., ind. prez. 1 sg. reportez, 3 sg. și pl. reportează

report (sumă) s. n., pl. reporturi

repurta² (a ~) (a-și îndrepta gândurile) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. report, 2 sg. reporți, 3 repoartă; conj. prez. 1 sg. să report, 3 să repoarte; imper. 2 sg. afirm. repoartă

reporta (reportez, reportat), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).