2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.

reportá (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reporteáză

REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].

REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)

reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter.Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).

A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă

REPURTÁ vb. I. tr. A obține, a câștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.

*repórt și -éz, a v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză

repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă

arată toate definițiile

Intrare: reporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reporta
  • reportare
  • reportat
  • reportatu‑
  • reportând
  • reportându‑
singular plural
  • reportea
  • reportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reportez
(să)
  • reportez
  • reportam
  • reportai
  • reportasem
a II-a (tu)
  • reportezi
(să)
  • reportezi
  • reportai
  • reportași
  • reportaseși
a III-a (el, ea)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reporta
  • reportă
  • reportase
plural I (noi)
  • reportăm
(să)
  • reportăm
  • reportam
  • reportarăm
  • reportaserăm
  • reportasem
a II-a (voi)
  • reportați
(să)
  • reportați
  • reportați
  • reportarăți
  • reportaserăți
  • reportaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reportau
  • reporta
  • reportaseră
Intrare: repurta (1 -port)
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT57)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • reportă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportă
(să)
  • reporte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
repurta (1 -port) verb grupa I conjugarea I
verb (VT60)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repoartă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)