6 definiții pentru repetitiv
Explicative DEX
REPETITIV, -Ă adj. care se repetă fără încetare; monoton. (< fr. répétitif)
repetativ, ~ă a [At: SCL 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: repeta + -tiv] (Rar) Care (se) repetă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPETATIV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+repetitiv adj. m., pl. repetitivi; f. repetitivă, pl. repetitive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
repetitiv adj. m., pl. repetitivi; f. sg. repetitivă, pl. repetitive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
REPETITÍVĂ (MUZ.) Muzica r. = Mișcare muzicală americană lansată la sfârșitul anilor ’50 ai sec. 20, având la bază ideea de repetiție și pulsație ritmică constantă (La Monte Young, Phil Glass, Terry Riley, Steve Reich). Se mai numește și muzică minimalistă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
repetitiv, repetitivăadjectiv
- 1. Care se repetă fără încetare. MDN '00sinonime: monoton
etimologie:
- répétitif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.