6 definiții pentru repetitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPETITIV, -Ă adj. care se repetă fără încetare; monoton. (< fr. répétitif)
repetativ, ~ă a [At: SCL 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: repeta + -tiv] (Rar) Care (se) repetă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPETATIV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+repetitiv adj. m., pl. repetitivi; f. repetitivă, pl. repetitive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
repetitiv adj. m., pl. repetitivi; f. sg. repetitivă, pl. repetitive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REPETITÍVĂ (MUZ.) Muzica r. = Mișcare muzicală americană lansată la sfârșitul anilor ’50 ai sec. 20, având la bază ideea de repetiție și pulsație ritmică constantă (La Monte Young, Phil Glass, Terry Riley, Steve Reich). Se mai numește și muzică minimalistă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
repetitiv, repetitivăadjectiv
- 1. Care se repetă fără încetare. MDN '00sinonime: monoton
etimologie:
- répétitif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.