2 definiții pentru repetativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repetativ, ~ă a [At: SCL 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: repeta + -tiv] (Rar) Care (se) repetă (1).

REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv].

Intrare: repetativ
repetativ adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetativ
  • repetativul
  • repetativu‑
  • repetati
  • repetativa
plural
  • repetativi
  • repetativii
  • repetative
  • repetativele
genitiv-dativ singular
  • repetativ
  • repetativului
  • repetative
  • repetativei
plural
  • repetativi
  • repetativilor
  • repetative
  • repetativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)