REPETARE. Subst. Repetare, repetuire (înv.), repetiție, reluare, iterație; reduplicare, reduplicație; reproducere, reproducție. Frecvență, ciclicitate, periodicitate. Repetabilitate, iterativitate. Revenire, reîntoarcere, recurență, recidivă. Multiplicare, multiplicație (rar), dublare, triplare. Tautologie; pleonasm; tautofonie; tautogramă. Imitare, imitație; copiere, copiat. Refren, leitmotiv; aliterație; duplicat, dublet, copie, dublură. Serie, ciclu. Re- (recapitulare; reîncepere; reeditare; reexaminare; reintrare; revedere; reîntîlnire; retipărire etc.). Adj. Repetat, repetuit (înv.), bis, repetativ, reduplicativ, iterativ, frecventativ (rar); frecvent, des, periodic, ciclic, izocron. Intermitent, sacadat. Tautologic; pleonastic. Re- (recrudescent; reduplicativ; reeligibil; regenerativ; reintegrabil; reiterativ etc.). Repetabil. Vb. A repeta, a repetui (înv.), a reitera (livr.), a face din nou, a începe din nou, a relua, a reproduce, a multiplica, a reduplica, a dubla; a imita, a copia; a recapitula, a parcurge din nou, a rememora, a-și aminti. A bisa. Adv. Adesea, des, deseori, în repetate rînduri, de repetate ori, (în mod) frecvent; a doua oară, bis; din nou, iar, iarăși; încă o dată; periodic. V. acțiune, imitație, memorie, mișcare, permanență, timp.