reperare¹ sf [At: DL / Pl: ? / E: repera¹] Determinare a poziției exacte a unui loc, a unui obiectiv etc. Si: identificare.

REPERARE, reperări, s. f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei.

REPERARE s.f. Acțiunea de a repera și rezultatul ei; reperaj. [< repera].

REPERA, reperez, vb. I. Tranz. A marca repere (2); a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

repera² vt [At: ENC. TEHN. I, 214 / Pzi: ~rez / E: fr repérer] A determina cu ajutorul unui reper poziția exactă a unui loc, a unui obiectiv etc. Si: a identifica.

REPERA, reperez, vb. I. Tranz. A marca puncte de reper; a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.

REPERA, reperez, vb. I. Tranz. A marca puncte de reper; a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. Toată ziua o petrecu... cu binoclul la ochi, examinîndu-și sectorul cu atenție, comparînd în gînd punctele reperate pe hartă. REBREANU, P. S. 83.

REPERA vb. I. tr. A marca prin repere; a determina (o poziție, un punct) cu un reper. [< fr. repérer].

REPERA vb. tr. a marca prin repere; a determina cu un reper. (< fr. repérer)

A REPERA ~ez tranz. 1) (poziții, puncte etc.) A determina cu ajutorul unui reper. ~ artileria dușmană. 2) A marca prin repere. /<fr. repérer

*reperéz v. tr. (fr. repérer, vfr. repairier, a se înturna în patrie. V. reper, repatriez). Însemn pin reperurĭ. Determin locu unde se află cineva orĭ ceva (ca: un dușman căutat pe cîmpu de luptă): artileria îĭ reperase.

reperare s. f., g.-d. art. reperării; pl. reperări

reperare s. f., g.-d. art. reperării; pl. reperări

reperare s. f., g.-d. art. reperării; pl. reperări

repera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reperez, 3 reperează; conj. prez. 1 sg. să reperez, 3 să repereze

repera (a ~) vb., ind. prez. 3 reperează

repera vb., ind. prez. 1 sg. reperez, 3 sg. și pl. reperează

REPERARE s. reperaj.

REPERARE s. reperaj.