13 definiții pentru reper (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic. 2. Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a identifica poziția lor corectă în ansamblu. ♦ Punct de reper = semn, indicație care servește la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 3. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.

REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil. ♦ Semn trasat pe un obiect pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie să o ocupe acel obiect într-un ansamblu. ◊ Expr. Punct (sau puncte) de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. Căutînd de acolo puncte de reper, s-a muncit să alcătuiască hărți. GALAN, B. I 86. ÎI tîrî pe toate străzile și bulevardele principale, să-i fixeze cîteva puncte de reper în orașul necunoscut. C. PETRESCU, C. V. 48. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism sau aparat de orientare.

REPÉR s.n. 1. Semn (obiect, punct de teren etc.) folosit pentru orientare. 2. Semn făcut pe suprafața unei piese pentru orientare. ♦ Fiecare dintre piesele componente ale unui obiect tehnic mai complex. 3. (Mat.) Sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. [Pl. -re, -ruri. / < fr. repère, cf. lat. reperire – a găsi].

REPÉR s. n. 1. semn servind pentru orientare. ◊ (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare. 2. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare. ◊ fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu. 3. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei. (< fr. repère)

repér s. n. (tehn.) Fiecare dintre elementele componente ale unui obiect tehnic complex ◊ „Un număr mare de repere care se realizează din mase de presare poliesterice (silurex-premix), fabricate pentru industria constructoare de mașini, electrotehnică, transporturi etc., materializează cercetarea științifică românească în domeniul înlocuitorilor.” R.l. 11 II 76 p. 3. ◊ Repere de metal” R.l. 16 I 79 p. 1; v. și 3 IV 81 p. 5 (din fr. repère, rus. reper; DTP, LTR; DN, DEX – alte sensuri, DN3)

REPÉR ~e n. 1) Obiect sau detaliu din teren care servește drept punct de orientare. 2) Semn trasat pe diferite piese care urmează să fie asamblate. 3) mat. Ansamblu de vectori având origine comună și formând un sistem de referință. 4) tehn. Sistem tehnic de orientare. /<fr. repere

*repér n., pl. urĭ (fr. repaire și repère). Semn făcut într’o mulțime de lucrurĭ identice saŭ într’un teren ca să știĭ de unde aĭ pornit orĭ de unde să reîncepĭ. Punct de reper, semn după care te conducĭ pe o suprafață, pe un teren. V. topografie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPER s. indicator, jalon, semn. (Ca ~ se află un stîlp de piatră.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REPÉR (< fr.) s. n. 1. Semn sau obiect care ușurează orientarea (r. aeronautic, de navigație, de radiolocație) sau care permite recunoașterea unui sistem tehnic (r. fix, r. de semnal, r. de talonare). ♦ (MILIT.) Detaliu de teren distinct, care ajută la orientare, la indicarea obiectivelor, la executarea tragerii etc. ◊ Punct de r. = semn, indicație care ajută la recunoașterea unui lucru, a unui loc etc. 2. (TEHN.) Fiecare dintre semnele (linie, punct, perforație etc.) trasate pe obiectele care trebuie asamblate pentru a se identifica poziția lor corectă în ansamblu. 3. (TOPOGR.) R. fotogrammetric = detaliu topografic punctiform, natural sau artificial, identificat pe fotogramă și pe teren și utilizat în lucrările de restituție sau de redresare pentru legarea precisă a hărților de rețeaua geodezică și de nivelment a unei țări. 4. (MAT.) Sistem de referință pentru dreaptă (plan sau spațiu) în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de numere numite coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei (planului sau spațiului).

Intrare: reper (pl. -e)
reper1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reper
  • reperul
  • reperu‑
plural
  • repere
  • reperele
genitiv-dativ singular
  • reper
  • reperului
plural
  • repere
  • reperelor
vocativ singular
plural
reper2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reper
  • reperul
  • reperu‑
plural
  • reperuri
  • reperurile
genitiv-dativ singular
  • reper
  • reperului
plural
  • reperuri
  • reperurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)