7 definiții pentru repartitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.

repartitor sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: fr répartiteur] Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice.

REPARTITÓR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.[1]

  1. Repartitorul de căldură (sau repartitorul de costuri) este un aparat de contorizare a căldurii degajate de un calorifer dintr-un spațiu locuibil (din Vikipedia, enciclopedia liberă). — LauraGellner

REPARTITÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. [< fr. répartiteur].

REPARTITÓR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. répartiteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repartitór (dispozitiv) s. n., pl. repartitoáre

repartitór s. n., pl. repartitoáre

Intrare: repartitor
repartitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repartitor
  • repartitorul
  • repartitoru‑
plural
  • repartitoare
  • repartitoarele
genitiv-dativ singular
  • repartitor
  • repartitorului
plural
  • repartitoare
  • repartitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)