2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

REORIENTÁT, -Ă, reorientați, -te, adj. Care este orientat într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.

REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: re-o-ri-en-] – Pref. re- + orienta.

reorienta vtr [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: re1- + orienta cf fr réorienter] 1-2 A (se) orienta către o nouă direcție.

REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: -ri-en-] – Re1- + orienta.

REORIENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pron. re-o-ri-en-. / cf. fr. réorienter].

REORIENTÁ vb. tr., refl. a (se) orienta într-o nouă direcție; a (se) readapta. (< fr. réorienter)

reorientá vb. refl. I A se orienta într-o nouă direcție ◊ „K.G.B.-ul se reorientează [...] atenția agenților sovietici s-a deplasat acum de la secretele militare la informațiile cu caracter economic, științific și tehnologic.” R.l. 5 XI 91 p. 5 (din re- + orienta; cf. fr. réorienter; DEX-S)

A SE REORIENTÁ mă ~éz intranz. A se orienta într-o nouă direcție. [Sil. re-o-] /re + a se orienta

A REORIENTÁ ~éz tranz. A face să se reorienteze. [Sil. re-o-] /re- + a orienta


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*reorientá (a ~) (re-o-ri-en-) vb., ind. prez. 3 reorienteáză

reorientá vb. (sil. re-o-ri-en-), ind. prez. 1 sg. reorientéz, 3 sg. și pl. reorienteáză

Intrare: reorientat
reorientat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reorientat
  • reorientatul
  • reorientatu‑
  • reorienta
  • reorientata
plural
  • reorientați
  • reorientații
  • reorientate
  • reorientatele
genitiv-dativ singular
  • reorientat
  • reorientatului
  • reorientate
  • reorientatei
plural
  • reorientați
  • reorientaților
  • reorientate
  • reorientatelor
vocativ singular
plural
Intrare: reorienta
  • silabație: re-o-ri-en- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reorienta
  • reorientare
  • reorientat
  • reorientatu‑
  • reorientând
  • reorientându‑
singular plural
  • reorientea
  • reorientați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reorientez
(să)
  • reorientez
  • reorientam
  • reorientai
  • reorientasem
a II-a (tu)
  • reorientezi
(să)
  • reorientezi
  • reorientai
  • reorientași
  • reorientaseși
a III-a (el, ea)
  • reorientea
(să)
  • reorienteze
  • reorienta
  • reorientă
  • reorientase
plural I (noi)
  • reorientăm
(să)
  • reorientăm
  • reorientam
  • reorientarăm
  • reorientaserăm
  • reorientasem
a II-a (voi)
  • reorientați
(să)
  • reorientați
  • reorientați
  • reorientarăți
  • reorientaserăți
  • reorientaseți
a III-a (ei, ele)
  • reorientea
(să)
  • reorienteze
  • reorientau
  • reorienta
  • reorientaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)