8 definiții pentru renură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

RENÚRĂ, renuri, s. f. (Tehn.) Canelură. – Din fr. rainure.

renu sf [At: NOM. MIN. I, 90 / Pl: ~ri / E: fr rainure] Canal sau grup de canale executate pe suprafețele exterioare sau interioare ale unor piese și ale unor organe de mașini, având un anumit rol funcțional sau de ansamblu Si: canelură (3).

RENÚRĂ s.f. (Tehn.) Canelură. [< fr. rainure].

RENÚRĂ s. f. (tehn.) canelură. (< fr. rainure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri

renúră s. f., g.-d. art. renúrii; pl. renúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RENU s. (TEHN.) canelură, nut. (~ pentru asamblarea unor piese.)

Intrare: renură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renu
  • renura
plural
  • renuri
  • renurile
genitiv-dativ singular
  • renuri
  • renurii
plural
  • renuri
  • renurilor
vocativ singular
plural