opțiuni
  • info

12 definiții pentru rănit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni.

rănit1 sn [At: PRAV. 332 / Pl: ? / E: răni1] (Îvr) Rănire1 (1).

rănit2, ~ă [At: COD. VOR. 6/1 / V: (reg) rân~ a / E: răni1] 1-2 smf, a (Persoană) care are o rană1 (1) Si: (reg) rănuit (1-2). 3 a (Fig) Lovit sufletește. 4 a Jignit.

RĂNIT, -Ă, răniți, -te, adj. Care are sau a făcut o rană. Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. ◊ (Substantivat) După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. ♦ Fig. Jignit. E orgoliul lui rănit. Ambiția lui jignită. BARANGA, I. 197.

rănit a. 1. care a căpătat o rană; 2. fig. sfășiat: gânduri mângâioase pentru o inimă rănită NEGR.

rănít, -ă adj. și s. Care are o rană: rănit în războĭ. Fig. Adînc jignit saŭ întristat: o inimă rănită.

rânit3, ~ă a vz rănit2

renit, ~ă a vz rănit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

RĂNIT adj. v. insultat, jignit, ofensat, ultragiat.

RĂNIT adj. (MED.) lovit, (livr.) lezat, (pop.) vătămat, (Transilv.) marod, (Ban., Transilv. și Bucov.) prizărit, (înv.) plăguit. (Om ușor ~.)

rănit adj. v. INSULTAT. JIGNIT. OFENSAT. ULTRAGIAT.

Intrare: rănit
rănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rănit
  • rănitul
  • rănitu‑
  • rănită
  • rănita
plural
  • răniți
  • răniții
  • rănite
  • rănitele
genitiv-dativ singular
  • rănit
  • rănitului
  • rănite
  • rănitei
plural
  • răniți
  • răniților
  • rănite
  • rănitelor
vocativ singular — —
plural — —
renit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rănit, rănităadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care a căpătat o rană, o leziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brațele scamatorului... tremură asemenea unei păsări rănite – care ar voi să zboare. SAHIA, N. 69. DLRLC
    • format_quote Iar mamei, doamne, cum aș vrea Credința s-o înșele! Să-i spui că m-ai lăsat rănit La Turnu-Măgurele. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Dar tu nu ești rănit? NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote După fiecare bombardament... sute de răniți. BOGZA, A. Î. 574. DLRLC
    • format_quote Rănitul gemea, cu ochii închiși, cu buzele arse. BART, E. 335. DLRLC
etimologie:
  • vezi răni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.