Definiția cu ID-ul 928475:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENAȘTERE, renașteri, s. f. Faptul de a renaște; trezire la viață nouă; refacere; fig. avînt, înflorire. Renașterea și bucuria primăverii stau închise în muguri. SADOVEANU, O. VI 399. Aparține generației care a pregătit sosirea mărețelor așezăminte de unde au ieșit renașterea și însemnătatea Romîniei de astăzi. ALECSANDRI, S. 172. ♦ Mișcare social-politică și culturală, din secolele al XIV-lea pînă în al XVI-lea, în Europa occidentală, născută în cadrul luptei burgheziei împotriva feudalismului; se caracterizează prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și artelor, prin trezirea interesului pentru cultura antică. Sculptorul francez [Jean Goujon], unul din luceferii acelei epocicu drept cuvînt numită Renaștereîn care producțiuni de frunte în litere și arte, ca florile primăvara, răsăreau prin toată Europa din imaginațiunile stimulate de studiul modelelor antice. ODOBESCU, S. III 56.