*renáștere f. Naștere din noŭ. Fig. Dezvoltare (înflorire) din noŭ, maĭ ales vorbind de mișcarea literară, artistică și științifică din seculu XV și XVI și care era întemeĭată în mare parte pe imitațiunea antichitățiĭ. Stilu Renașteriĭ, un fel de stil care imita arhitectura veche. – Renașterea s’a produs în Eŭropa în seculu XV și XVI, maĭ ales de la 1453, cînd Turciĭ aŭ cucerit Constantinopolu, ĭar învățațiĭ bizantinĭ, fugind la Roma, aŭ contribuit să inspire gustu culturiĭ antice. Această mișcare a fost mult ușurată de invențiunea tipografiiĭ, care a popularizat operele geniilor antichitățiĭ, și pin invențiunea arteĭ de a grava, care a popularizat operele de artă. În Italia, Renașterea a avut ca protectorĭ pe Ĭuliŭ II și Leon X, care-ĭ încurajară pe scriĭtorĭ și pe artiștĭ. E epoca luĭ Ariosto, Machiavelli, Bembo, Tasso, Trissino, Giotto, Orcagna, Brunelleschi, Donatello, Lucca della Robbia, Cimabue, Fra Angelico, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelángelo Buonarroti^[1], Bramante ș. a. În Italia, renașterea literară și științifică a mers paralel cu cea artistică. – Campaniile armateĭ franceze în Italia îĭ făcură pe Francejĭ să se entuziasmeze de noŭa mișcare. Francisc I fundă „Colegiu Franciiĭ” (College de France); Rabelais publică nemuritoarea luĭ sátiră; Marot se distinge pin „eleganta flecărire” (l’élegant badinage); Ronsard și Pleĭada se silesc să învie limba franceză. Dacă poezia e reprezentată maĭ slab, în schimb filosofia și erudițiunea ocupă un mare loc atît pin Francejĭ (Lescot, Delorme, Goujon, Cousin, Germain Pilon), cît și pin Italieniĭ atrașĭ în Francia de către Francisc I (Leonardo da Vinci, Primaticcio, del Sarto, Cellini). – Stilu Renașteriĭ, caracterizat pintr’o întoarcere la formele antice s’a manifestat în Italia la finele evuluĭ mediŭ, s’a impus încet-încet tuturor artelor plastice în timpu secululuĭ XV. Arhitecțiĭ Brunelleschi, Alberti, Bramante, Palladio; sculptoriĭ Jacopo della Quercia, Ghiberti, Donatello, Verrocchio, Pollajuolo, Michelángelo; pictoriĭ Gentile da Fabriano, Fra Angelico, Gozzoli, Carpaccio, ceĭ doĭ Bellini, Massaccio, Rafael, Leonardo da Vinci, Mantegna, Perugin, Botticelli, Michelángelo îs orĭ inițiatoriĭ, orĭ mariĭ maeștri aĭ renașteriĭ italiene. – În Francia, acest stil pătrunde tradițiunile gotice la artiștĭ ca arhitecțiĭ Bullant, Philibert Delorme, Lescot saŭ sculptoru Michel Colombe și maĭ ales, supt auspiciile școaleĭ franco-italiene de la Fontainebleau și a pictorilor italienĭ Primaticcio și Rosso, triunfă cu sculptoriĭ Jean Goujon, Germain Pilon, Ligier Richier saŭ pictoru Jean Cousin. – În Spania, arta italo-antică triunfă ușor în statuarie și arhitectură. – În țările Norduluĭ, ideile Renașteriĭ nu reușiră de cît încet-încet să modifice arta indigenă.