10 definiții pentru renascentist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENASCENTÍST, -Ă, renascentiști, -ste, adj. Referitor la Renaștere, care aparține Renașterii, care este în spiritul Renașterii. – După germ. renaissancistisch.

RENASCENTÍST, -Ă, renascentiști, -ste, adj. Referitor la Renaștere, care aparține Renașterii, care este în spiritul Renașterii. – După germ. renaissancistisch.

renascentist, ~ă a [At: DN2 / V: rin~ / E: Renaștere cf it rinascita, sp renascentista] 1 Care aparține Renașterii Si: (rar) renascentin (1). 2 Referitor la Renaștere Si: (rar) renascentin (2). 3 Specific Renașterii Si: (rar) renascentin (3).

RENASCENTÍST, -Ă adj. Referitor la Renaștere; renascentin. [< Renaștere].

RENASCENTÍST, -Ă adj. care aparține Renașterii. (< sp. renascentista)

RENASCENTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de Renaștere; propriu Renașterii. /Din Renaștere

RENASCENTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care susține spiritul Renașterii. /Din Renaștere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

renascentíst adj. m., pl. renascentíști; f. renascentístă, pl. renascentíste

renascentíst adj. m., pl. renascentíști; f. sg. renascentístă, pl. renanscentíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RENASCENTÍST adj. (rar) renascentin. (Cultura ~.)

RENASCENTIST adj. (rar) renascentin. (Cultura ~.)

Intrare: renascentist
renascentist adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renascentist
  • renascentistul
  • renascentistu‑
  • renascentistă
  • renascentista
plural
  • renascentiști
  • renascentiștii
  • renascentiste
  • renascentistele
genitiv-dativ singular
  • renascentist
  • renascentistului
  • renascentiste
  • renascentistei
plural
  • renascentiști
  • renascentiștilor
  • renascentiste
  • renascentistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)