REMU, remuuri, s. n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remuu s. n.] – Din fr. remous.

REMU s. n. v. remuu.

REMU s.n. v. remuu.

REMU s. n. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ◊ vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♦ ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. (< fr. remous)

Remu m. fratele lui Romul.

AD REM loc. adv. La obiect. – Loc. lat.

REMUU s. n. v. remu.

rem sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: eg, fr rem] (Fiz) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad.

remuu sn [At: DN³ / P: ~mu-u / Pl: ~ri / E: fr remous] 1 Variație treptată a înălțimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curenților lui este împiedicată. 2 Vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. 3 (Îs) ~ri de aer Zone instabile unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.

AD REM (lat.) = La subiect. A răspunde ad rem.

REMUU s. n. (Mar.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți ascendenți și descendenți. [Var.: remu s. n.] – Din fr. remous.

REM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman].

REMUU s.n. Variație treptată a înălțimii apei unui rîu sau a unui canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vîrtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se întîlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

AD REM loc. adv. la obiect. (< lat. ad rem)

REM s. m. unitate de evaluare a efectului biologic al radiațiilor emise de elementele radioactive, doza primită de un anumit țesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad. (< engl., fr. rem)

REM ~i m. Unitate de măsură a dozelor de radiație, raportate la efectul lor biologic. /<engl., fr. rem

remu s. n., art. remuul; pl. remuuri

remu s. n., art. remuul; pl. remuuri

remu s. n., art. remuul; pl. remuuri

+rem (in ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (acțiune ~, a acționa ~) corectat(ă)

ad rem (lat.) loc. adv.

rem s. m., pl. remi

remuu s. n.

REMU vârtej de aer provocat de o aeronavă.

R.E.M., grup rock alternativ american, constituit în 1980, în componența lui Mike Millis, Michael Stipe, Peter Buck, Bill Berry. Discografie selectivă: „Automatic for the People”, „Monster”.

REM (< engl.; {s} r[öntgen] e[quivalent] m[an] „röntgen echivalent uman”) s. m. Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza unei radiații care produce într-un țesut același efect ca un rad al unei radiații X de referință.

REMÚU (REMÚ) (< fr.) s. n. Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă; poate fi produs sau accentuat de existența unor obstacole sau de circulația navelor. ◊ (METEOR.) R. de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenți de aer ascendenți și descendenți.