15 definiții pentru remite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor[1], a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre). modificată

  1. În original: [...] datorată unui debitor [...] — raduborza

remite [At: BARIȚIU, P. A. I, 448 / Pzi: remit / E: lat remittere cf fr remettre] 1 vt (Înv) A preda (un obiect). 2 vt (D, un creditor) A renunța, total sau parțial, la o sumă de bani datorată de un debitor. 3 vt (Rar) A amâna. 4 vr (Rar) A-și veni în fire Si: a se reculege (2), a se regăsi (5).

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).[1]

  1. Considerăm exprimarea „datorată unui debitor” ca fiind greșită. Corect ar fi: datorată de un debitor. gall

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmîna. A remite o scrisoare.Nu v-am remis încă hîrtiile, cheile. DEMETRIUS, C. 60. D. Florescu mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 674. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie.

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].

REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A șterge de pe lista de plată. /<lat. remittere

remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere.

*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís

remíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. și pl. remítă; ger. remițând; part. remís


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.

REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.

REMITE vb. 1. a da, a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație).

remite vb. v. AMÎNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI.

Intrare: remite
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remite
  • remitere
  • remis
  • remisu‑
  • remițând
  • remițându‑
singular plural
  • remite
  • remiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remit
(să)
  • remit
  • remiteam
  • remisei
  • remisesem
a II-a (tu)
  • remiți
(să)
  • remiți
  • remiteai
  • remiseși
  • remiseseși
a III-a (el, ea)
  • remite
(să)
  • remi
  • remitea
  • remise
  • remisese
plural I (noi)
  • remitem
(să)
  • remitem
  • remiteam
  • remiserăm
  • remiseserăm
  • remisesem
a II-a (voi)
  • remiteți
(să)
  • remiteți
  • remiteați
  • remiserăți
  • remiseserăți
  • remiseseți
a III-a (ei, ele)
  • remit
(să)
  • remi
  • remiteau
  • remiseră
  • remiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)