REMINISCENȚĂ, reminiscențe, s. f. Amintire vagă și incompletă a unor fapte aproape dispărute din memorie. Amintiri despre aceste hoinăriri nu ne-au rămas, afară de vreo vagă reminiscență. CĂLINESCU, E. 54. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă, cari să ni se pară ca reminiscențele unui om ce de mult nu mai este? EMINESCU, N. 84. ♦ Rămășiță, rest, urmă. În toate învoielile se vede, pe lîngă asociațiunea între muncă și capital... și o reminiscență a clăcii și a zilelor de lucru. I. IONESCU, M. 289.