10 definiții pentru remanență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.

remanență sf [At: CIȘMAN, FIZ. I, 273 / Pl: ? / E: fr remanence] 1 Stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). 2 (Îs) ~ magnetică Stare de polarizare magnetică păstrată de un corp după anularea câmpului de magnetizare exterior. 3 (Îs) ~ electrică Stare de polarizare electrică păstrată de un corp după anularea câmpului electric polarizator extern.

REMANÉNȚĂ s. f. (În expr.) Remanență magnetică = polarizație magnetică care rămîne într-o substanță după suprimarea cîmpului magnetizant.

REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].

REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence)

REMANÉNȚĂ ~e f. Stare care continuă să se mențină și după încetarea acțiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetică. /<fr. rémanence


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe

remanénță s. f., g.-d. art. remanénței; pl. remanénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMANENȚĂ MAGNÉTICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REMANÉNȚĂ (< fr.; {i}) s. f. 1. (FIZ.) a) Remanență electrică, stare de polarizație a unui corp feroelectric păstrată de acesta după anularea câmpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sunt utilizate în dispozitivele cu memorie feroelectrică; b) Remanență magnetică, stare de magnetizație a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizează la confecționarea magneților permanenți, iar materialele cu r.m. mică, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construcția electromagneților, a mașinilor și aparatelor electrice etc. 2. Durata în care un erbicid sau un alt produs fitosanitar încorporat în sol continuă să-și exercite acțiunea.

Intrare: remanență
remanență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remanență
  • remanența
plural
  • remanențe
  • remanențele
genitiv-dativ singular
  • remanențe
  • remanenței
plural
  • remanențe
  • remanențelor
vocativ singular
plural

remanență

  • 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare).
    surse: DN
    • 1.1. (în) sintagmă Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. (în) sintagmă Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs.
    surse: DN

etimologie: