2 definiții pentru reluctant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RELUCTÁNT, -Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluctant)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reluctánt adj. m., pl. reluctánți; f. sg. reluctántă, pl. reluctánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reluctant
reluctant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)