2 intrări

13 definiții

RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. Semnificație, însemnătate. – Din fr. relevance.

RELEVÁNT, -Ă, relevanți, -te, adj. Care relevă, care scoate sau iese în evidență. – Din fr. relevant. Cf. releva.

RELEVÁNȚĂ, relevanțe, s. f. (Livr.) Calitatea de a fi relevant. – Din fr. relevance.

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. relevántă, pl. relevánte

*relevánță s. f., g.-d. art. relevánței; pl. relevánțe

relevánt adj. m., pl. relevánți; f. sg. relevántă, pl. relevánte

relevánță s. f., pl. relevánțe

RELEVÁNT, -Ă adj. Care relevă, remarcant. [< fr. relevant].

RELEVÁNȚĂ s.f. (Liv.) Calitatea de a fi relevant; însemnătate, semnificație. [< fr. relevance].

RELEVÁNT, -Ă adj. care relevă, care iese în evidență. ◊ (lingv.) distinctiv. (< fr. relevant)

RELEVÁNȚĂ s. f. calitatea de a fi relevant; importanță. (< fr. relevance, germ. Relevanz)

RELEVÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care relevă. Factor ~. 2) (despre fapte de limbă) Care servește la crearea opozițiilor în cadrul unui microsistem. /<fr. relevant

Intrare: relevant
relevant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular relevant relevantul relevantă relevanta
plural relevanți relevanții relevante relevantele
genitiv-dativ singular relevant relevantului relevante relevantei
plural relevanți relevanților relevante relevantelor
vocativ singular
plural
Intrare: relevanță
relevanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular relevanță relevanța
plural relevanțe relevanțele
genitiv-dativ singular relevanțe relevanței
plural relevanțe relevanțelor
vocativ singular
plural