4 definiții pentru rejecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection].

REJÉCȚIE s. f. 1. dare înapoi; respingere; readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală, de către animal, pentru a fi rumegat. 2. (med.) proces imunologic de respingere a unei grefe, a unui transplant. (< fr. réjection)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REJÉCȚIE (< engl.) s. f. 1. (TELEC.) Eliminare prin filtrare a unor componente ale semnalului care perturbă transmisiunea componentelor utile. 2. (MED.) v. Respingere.

Intrare: rejecție
rejecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rejecție
  • rejecția
plural
  • rejecții
  • rejecțiile
genitiv-dativ singular
  • rejecții
  • rejecției
plural
  • rejecții
  • rejecțiilor
vocativ singular
plural