2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta.

reinterpretare sf [At: T. septembrie, 1966, 2 / Pl: ~rări / E: reinterpreta] 1 Reluare a unei interpretări vechi pentru a o modifica sau a o îmbunătăți. 2 Interpretare nouă.

REINTERPRETÁRE s.f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. [< reinterpreta].

REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

REINTERPRETÁ, reinterpretez, vb. I. Tranz. A interpreta din nou (modificând sau îmbunătățind prima interpretare); a da o nouă interpretare. – Din fr. réinterpréter.

reinterpreta vt [At: PUȘCARIU, L. R. I, 78 / Pzi: ~lez / E: fr réinterpréter] 1 A interpreta din nou, modificând sau îmbunătățind prima interpretare. 2 A da o nouă interpretare.

REINTERPRETÁ vb. I. tr. A face o nouă interpretare, a interpreta din nou. [Cf. fr. reinterpréter].

REINTERPRETÁ vb. tr. a da o nouă interpretare. (< fr. réinterpréter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reinterpretáre s. f., g.-d. art. reinterpretării; pl. reinterpretări

*reinterpretá (a ~) vb., ind. prez. 3 reinterpreteáză

reinterpretá vb., ind. prez. 1 sg. reinterpretéz, 3 sg. și pl. reinterpreteáză

Intrare: reinterpretare
reinterpretare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reinterpretare
  • reinterpretarea
plural
  • reinterpretări
  • reinterpretările
genitiv-dativ singular
  • reinterpretări
  • reinterpretării
plural
  • reinterpretări
  • reinterpretărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reinterpreta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reinterpreta
  • reinterpretare
  • reinterpretat
  • reinterpretatu‑
  • reinterpretând
  • reinterpretându‑
singular plural
  • reinterpretea
  • reinterpretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reinterpretez
(să)
  • reinterpretez
  • reinterpretam
  • reinterpretai
  • reinterpretasem
a II-a (tu)
  • reinterpretezi
(să)
  • reinterpretezi
  • reinterpretai
  • reinterpretași
  • reinterpretaseși
a III-a (el, ea)
  • reinterpretea
(să)
  • reinterpreteze
  • reinterpreta
  • reinterpretă
  • reinterpretase
plural I (noi)
  • reinterpretăm
(să)
  • reinterpretăm
  • reinterpretam
  • reinterpretarăm
  • reinterpretaserăm
  • reinterpretasem
a II-a (voi)
  • reinterpretați
(să)
  • reinterpretați
  • reinterpretați
  • reinterpretarăți
  • reinterpretaserăți
  • reinterpretaseți
a III-a (ei, ele)
  • reinterpretea
(să)
  • reinterpreteze
  • reinterpretau
  • reinterpreta
  • reinterpretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)