10 definiții pentru regurgitație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REGURGITAȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.
regurgitație vt [At: DEX / Pl: ~ii / E: regurgita] Întoarcere a alimentelor din stomac sau esofag în gură fără efort de vomă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REGURGITAȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
REGURGITAȚIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [Gen. -iei, var. regurgitațiune s.f. / < fr. regurgitation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGURGITAȚIE s. f. 1. regurgitare. 2. încărcare cu apă până la revărsare. (< fr. régurgitation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REGURGITAȚIE ~i f. Întoarcere a alimentelor din stomac în gură în cazul unui efort de vomă. [G.-D. regurgitației] /<fr. régurgitation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REGURGITAȚIUNE s.f. v. regurgitație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
regurgitație (desp. -ți-e) s. f., art. regurgitația (desp. -ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
regurgitație (-ți-e) s. f., art. regurgitația (-ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
regurgitație s. f. (sil. -ți-e), art. regurgitația (sil. -ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
regurgitație, regurgitațiisubstantiv feminin
- 1. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. DEX '09 DN
- 2. Încărcare cu apă până la revărsare. MDN '00
etimologie:
- régurgitation DEX '09 DEX '98 DN