7 definiții pentru regurgitație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

REGURGITÁȚIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [Gen. -iei, var. regurgitațiune s.f. / < fr. regurgitation].

REGURGITÁȚIE s. f. 1. regurgitare. 2. încărcare cu apă până la revărsare. (< fr. régurgitation)

REGURGITÁȚIE ~i f. Întoarcere a alimentelor din stomac în gură în cazul unui efort de vomă. [G.-D. regurgitației] /<fr. régurgitation


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regurgitáție (-ți-e) s. f., art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)

regurgitáție s. f. (sil. -ți-e), art. regurgitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: regurgitație
regurgitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regurgitație
  • regurgitația
plural
  • regurgitații
  • regurgitațiile
genitiv-dativ singular
  • regurgitații
  • regurgitației
plural
  • regurgitații
  • regurgitațiilor
vocativ singular
plural