REGURGITAȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

regurgitație vt [At: DEX / Pl: ~ii / E: regurgita] Întoarcere a alimentelor din stomac sau esofag în gură fără efort de vomă.

REGURGITAȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din fr. régurgitation.

REGURGITAȚIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [Gen. -iei, var. regurgitațiune s.f. / < fr. regurgitation].

REGURGITAȚIE s. f. 1. regurgitare. 2. încărcare cu apă până la revărsare. (< fr. régurgitation)

REGURGITAȚIE ~i f. Întoarcere a alimentelor din stomac în gură în cazul unui efort de vomă. [G.-D. regurgitației] /<fr. régurgitation

REGURGITAȚIUNE s.f. v. regurgitație.

regurgitație (desp. -ți-e) s. f., art. regurgitația (desp. -ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (desp. -ți-i-)

regurgitație (-ți-e) s. f., art. regurgitația (-ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (-ți-i-)

regurgitație s. f. (sil. -ți-e), art. regurgitația (sil. -ți-a), g.-d. art. regurgitației; pl. regurgitații, art. regurgitațiile (sil. -ți-i-)