2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGLA, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

REGLA, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.

regla vt [At: IOANOVICI, TEHN. 375 / Pzi: ~lez / E: fr régler] 1 A reduce sau mări regimul de funcționare a unui sistem tehnic. 2 A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării acestuia. 3 A pune la punct un aparat, un mecanism, o mașină, etc. 4 A dirija (4). 5 (Mil) A potrivi tirul unei arme de foc, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 6 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 7 (Pex) A potrivi.

REGLA, reglez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată.

REGLA vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orîndui, a potrivi. [< fr. régler].

REGLA vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)

A REGLA ~ez tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler

RIGLĂ, rigle, s. f. 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc.; linie, lineal. ◊ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare. – Din ngr. ríghla „regulă”.

riglă2 sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES 601 / V: reg~, ring~, ~lu smn, ~li sn (Pl și: rigluri), righil sm, ~găl (Pl: ~găle), righel sn (Pl: righele) / Pl: ~le / E: ger Riegel] 1 (Reg) Bucată de lemn sau de metal care servește de încuietoare la ușa casei Si: zăvor, rătez1, zar. 2 (Reg) Scoabă din ușorul ușii, în care intră balamaua. 3 (Reg) Bucată de lemn aplicată orizontal (sau în diagonală) pe un element de construcție pentru a-l întări. 4 (Reg; mpl) Fiecare dintre grinzile pe care se sprijină podeaua de scândură a caselor și a grajdurilor. 5 (Reg) Leaț care se folosește la construcția gardului. 6 (Reg; îf righel) Punte pe care se urcă trunchiurile la joagăr. 7 (Reg) Barieră (1). 8 Piesă la războiul de țesut mecanic, care servește la conducerea și întinderea firelor de urzeală.

riglă1 sf [At: (a. 1831) DOC. EC. 491 / Pl: ~le / E: ngr ρίγλα „regulă”] 1 Instrument plat, lung și drept, confecționat din lemn, din metal sau din material plastic, uneori gradat, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețele plane etc. Si: linie. 2 (Îs) ~ de calcul Instrument alcătuit dintr-o riglă1 (1) fixă și una mobilă, care alunecă pe cea fixă, folosit pentru calcule rapide. 3 (Rar) Vergea cu care se nivelează banița prea plină. 4 Unealtă metalică (sau de lemn) folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. 5 Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. 6 (Fig) Dâră (1). 7 (Înv) Rubrică.

RIGLĂ, rigle, s. f. 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal. ◊ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. ríghla „regulă”.

RIGLĂ, rigle, s. f. 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută de obicei din lemn sau din metal, uneori gradată, cu ajutorul căreia se trag linii drepte, se verifică suprafețele plane etc.; linie, lineal. Școlarii trăgeau cu rigla în caiete linii în lungiș. I. BOTEZ, ȘC. 27. [Profesorul] mai are și o riglă în mînă și astfel, îndată ce d-sa își arată nasul pe ușe, zgomotul haotic, ca prin farmec, stă înțelenit locului. CARAGIALE, N. F. 17. ◊ Fig. Pe fața mării, se deschidea ca în urma unei torpile vii un evantaliu imens de spumă albă, dantelată, cu rigle lungi, întinsă pînă la țărm. BART, E. 101. ◊ Riglă de calcul = instrument folosit pentru efectuarea calculelor rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care lunecă pe cea fixă, ambele avînd diviziuni logaritmice; înmulțirea și împărțirea se fac prin adunarea geometrică a diviziunilor corespunzătoare numerelor date de pe cele două rigle, citindu-se cu ajutorul unui cursor. 2. Piesă de lemn groasă și lată obținută prin tăierea dulapilor sau a scîndurilor groase.

RIGLĂ ~e f. 1) Instrument format dintr-o bară gradată, folosit la trasarea unor linii drepte sau la măsurat; linie. ◊ ~ logaritmică (sau de calcul) instrument alcătuit dintr-o riglă fixă și una mobilă, folosit la efectuarea rapidă a unor calcule. 2) metal. Unealtă folosită în turnătorie pentru îndepărtarea și netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla

riglă f. instrument de tras linii drepte. [Gr. mod. (din it. REGOLA)].

ríglă f., pl. e (ngr. rigla, d. lat. regula, drug, șină, riglă, regulă). Mat. Linie lată de metal orĭ de lemn de tras liniĭ lungĭ pe hîrtie. V. alidadă și îndreptar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regla (a ~) (desp. re-glă) vb., ind. prez. 1 sg. reglez, 3 reglea; conj. prez. 1 sg. să reglez, 3 să regleze

regla (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 reglea

regla vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. reglez, 3 sg. și pl. reglea

riglă (desp. ri-glă) s. f., g.-d. art. riglei; pl. rigle

riglă (ri-glă) s. f., g.-d. art. riglei; pl. rigle

riglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. riglei; pl. rigle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGLA vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.

REGLA vb. 1. (TEHN.) a acorda, a potrivi. (~ aparatul de radio.) 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. (TEHN.) a comanda, a controla. (A ~ un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A ~ circulația.)

RIGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cușac.

RIGLĂ s. v. ivar, încuietoare, rubrică, zăvor.

riglă s. v. IVĂR. ÎNCUIETOARE. RUBRICĂ. ZĂVOR.

RIGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cușac.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva).

Intrare: regla
  • silabație: re-gla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regla
  • reglare
  • reglat
  • reglatu‑
  • reglând
  • reglându‑
singular plural
  • reglea
  • reglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reglez
(să)
  • reglez
  • reglam
  • reglai
  • reglasem
a II-a (tu)
  • reglezi
(să)
  • reglezi
  • reglai
  • reglași
  • reglaseși
a III-a (el, ea)
  • reglea
(să)
  • regleze
  • regla
  • reglă
  • reglase
plural I (noi)
  • reglăm
(să)
  • reglăm
  • reglam
  • reglarăm
  • reglaserăm
  • reglasem
a II-a (voi)
  • reglați
(să)
  • reglați
  • reglați
  • reglarăți
  • reglaserăți
  • reglaseți
a III-a (ei, ele)
  • reglea
(să)
  • regleze
  • reglau
  • regla
  • reglaseră
Intrare: riglă
  • silabație: ri-glă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riglă
  • rigla
plural
  • rigle
  • riglele
genitiv-dativ singular
  • rigle
  • riglei
plural
  • rigle
  • riglelor
vocativ singular
plural
reglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rigăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
righel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
righil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regla, reglezverb

  • 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: deregla
    • 1.1. A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: potrivi
  • 2. medicină A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. DN
  • 3. (termen) militar A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Aranja, orândui, potrivi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Viteza reacției este reglată. DLRLC
etimologie:

riglă, riglesubstantiv feminin

  • 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Școlarii trăgeau cu rigla în caiete linii în lungiș. I. BOTEZ, ȘC. 27. DLRLC
    • format_quote [Profesorul] mai are și o riglă în mînă și astfel, îndată ce d-sa își arată nasul pe ușe, zgomotul haotic, ca prin farmec, stă înțelenit locului. CARAGIALE, N. F. 17. DLRLC
    • format_quote figurat Pe fața mării, se deschidea ca în urma unei torpile vii un evantaliu imens de spumă albă, dantelată, cu rigle lungi, întinsă pînă la țărm. BART, E. 101. DLRLC
    • 1.1. Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice; înmulțirea și împărțirea se fac prin adunarea geometrică a diviziunilor corespunzătoare numerelor date de pe cele două rigle, citindu-se cu ajutorul unui cursor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.