2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGÉSTE s.f. pl. Nume dat în evul mediu registrului în care erau trecute în ordine cronologică actele, documentele etc. emanate de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. [< fr. regeste, cf. lat. regesta – registru].

REGÉSTE s. f. pl. 1. nume dat în evul mediu actelor, documentelor etc. emanate în serie cronologică de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici. 2. repertorii, rezumate ale documentelor, date în ordine cronologică (la volumele de documente, bibliografii etc.). (< fr. regeste, lat. regesta)

REGÉȘTE adv. Ca un rege. – Rege + suf. -ește.

REGÉȘTE adv. Ca un rege. – Rege + suf. -ește.

regește av [At: DDRF / E: rege1 + -ește] 1 Ca un rege1 (1). 2 În felul unui rege1 (1). 3 (Fig) Din belșug.

regește sfp [At: BOGDAN / E: lat regesta, fr regeste, ger Regesten] Repertorii cronologice de acte provenite de la aceeași cancelarie sau de la aceeași personalitate din Evul Mediu, însoțite de note explicative și de extrase din cronici.

REGÉȘTE adv. Ca un rege, în felul regelui; regal.

REGÉȘTE adv. În felul regilor; ca un rege. /rege + suf. ~ește


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGÉȘTE adv. (înv.) crăiește. (Se poartă ~.)

REGEȘTE adv. (înv.) crăiește. (Se poartă ~.)

Intrare: regeste
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • regeste
  • regestele
genitiv-dativ singular
plural
  • regeste
  • regestelor
vocativ singular
plural
Intrare: regește
regește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • regește