regeál (ea dift.) m., pl. lĭ (turc. rical, pl. d. ar. reğul, om; bgr. ridzali, scris -tzáli, ministru, consilier; alb. riğal, avocat, bg. sîrb. „slujbaș”). Vechĭ. Ministru turcesc, maĭ ales dintre primiĭ treĭ (de interne și războĭ, de externe și șefu ceaușilor și al polițiiĭ). – Și col. n., pl. e și urĭ, miniștriĭ sultanuluĭ. Și răgeal, regeal ș regealîc, pl. urĭ.