REGAT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ◊ Vechiul Regat = nume dat după Primul Război Mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război (Țara Românească și Moldova). – Rege + suf. -at.

REGATĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj). ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

regat sn [At: CR (1829), 282²/19 / V: (înv) rig~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: rege¹ + -at] 1 Stat guvernat de un rege¹ (1) Si: monarhie. 2 (Pex) Împărăție. 3 (Adesea precedat de „vechiul”) Nume dat Olteniei, Munteniei și Moldovei, după primul război mondial.

regată sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 225 / Pl: ~te / E: fr régate, it regatta] 1 Competiție sportivă nautică în ansamblul ei tehnic. 2 Probă în competiții de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 3 (Rar) Un fel de cravată care se înnoadă ca o fundă și ale cărei capete atârnă pe piept.

rigat sn vz regat

REGAT, regate, s. n. Stat guvernat de un rege; monarhie. ♦ Vechiul regat = nume dat după primul război mondial (până la instituirea republicii) teritoriului României, de dinaintea acestui război. – Rege + suf. -at.

REGATĂ, regate, s. f. 1. Denumire dată unei competiții sportive nautice (caiac, canoe, iahting, canotaj) în ansamblul ei tehnic. ♦ Probă în competițiile de iahting, care are mai multe etape în cadrul aceluiași program. 2. Formă de cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. – Din fr. régate.

REGAT, regate, s. n. 1. Formă de stat în care puterea supremă o deține, pe viață, o singură persoană numită rege; monarhie. Bucură-te și te înveselește astăzi, nație romînă. Astăzi stăpînul tău... acela care «și-a clădit în timp de luptă al său regat și în timp de pace al său palat», sărbătorește a patra lui încoronare de rege. LIT. ANTIMONARHICĂ 120. Acest regat... se subjugă de Vasilie al II-lea. BĂLCESCU, O. II 12. 2. (Uneori precedat de «vechi») Nume dat, după războiul din 1916-1918, teritoriului Romîniei de dinaintea acestui război.

REGATĂ¹, regate, s. f. Cursă de bărci sau de luntre (în cadrul unei competiții sportive).

REGATĂ², regate, s. f. (Rar) Un fel de cravată care se înnoadă ca o fundă și ale cărei capete atîrnă pe piept. Totdeauna în jachetă neagră, purtînd la gît regate de colori nesigure. BASSARABESCU, la CADE.

REGAT s.n. Stat guvernat de un rege; monarhie. [Pl. -te, -turi. / < rege].

REGATĂ s.f. 1. Întrecere organizată între ambarcații sportive (cu vele), iahturi etc. 2. Formă de cravată care se înnoadă și care cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. [Pl. -te. / cf. it. regata, fr. régate].

REGAT s. n. stat condus de un rege. (< rege + -at)

REGATĂ s. f. 1. întrecere sportivă la care participă ambarcații cu rame, cu vele sau cu motor. 2. cravată care se înnoadă și cade vertical de-a lungul plastronului cămășii. (< fr. régate, it. regatta)

REGAT ~e n. Stat condus de un rege; monarhie. /rege + suf. ~at

REGATĂ² ~e f. Cravată care se înnoadă ca o fundă și ale cărei capete se lasă liber în jos. /<fr. régate, it. regatta

REGATĂ¹ ~e f. Competiție sportivă de amploare, desfășurată între diferite tipuri de ambarcații nautice (caiac, canoe, canotaj etc.). /<fr. régate, it. regatta

Iuda m. 1. al patrulea fiu al lui Iacob, capul unuia din cele 12 triburi ale lui Izrael; 2. (Regatul lui), unul din cele două State formate după moartea lui Solomon prin schisma celor zece triburi: el coprindea triburile lui Iuda și Beniamin, cu cap. Ierusalim, și dură dela 962-587 a. Cr.

Leon m. 1. (Regatul), vechiu regat al Spaniei, reunit cu Castilia în 1230; 2. oraș în Spania: 22.000 loc., cap. provinciei cu acelaș nume.

regat n. Stat guvernat de un rege.

*regát n., pl. e (d. rege, ca și ngr. rigáton, d. rigas, rege. Fr. royaume, it. reáme saŭ regno). Stat guvernat de un rege. V. imperiŭ, principat.

regátă f., pl. e (fr. régate, d. it. regata). Întrecere de barcĭ. Cravată care cade vertical pe pept, ca a marinarilor.

regat (monarhie) s. n., pl. regate (dar: Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Vechiul Regat s. proprii n. art.)

regată (concurs nautic; cravată) s. f., g.-d. art. regatei; pl. regate

+Regatul Unit s. propriu n.

regat s. n., pl. regate

regată s. f., g.-d. art. regatei; pl. regate

regat s. n., pl. regate

regată s. f., pl. regate

REGAT s. v. monarhie.

REGAT s. (POLITICĂ) monarhie, (înv.) crăie, crăime. (Republică și ~.)

A HORSE! A HORSE! MY KINGDOM FOR A HORSE (engl.) un cal! un cal! (dau) regatul meu pentru un cal – Shakespeare, „Richard al III-lea”, act. V, scena 4. Cuvinte rostite de Richard al III-lea, înfrânt și încolțit, în bătălia de la Bosworth. Ele subliniază rolul hotărâtor, în anumite momente, al unui lucru căruia de obicei nu i se acordă importanță.

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD v. Marea Britanie.

A horse, a horse, my kingdom for a horse! (engl. „Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!”) – Sînt faimoasele cuvinte din piesa Richard al III-lea de Shakespeare (act 5, sc. 4). Orgoliosul rege al Angliei le-a rostit în clipe de mare desperare, după ce a fost înfrînt în lupta de la Bosworth (1485). Văzîndu-se pierdut, era hotărît să-și dea regatul pentru un cal, spre a fugi și a-și salva viața. De aceea acest citat este întrebuințat cînd cineva e în stare să ofere totul spre a obține un lucru mic dar foarte necesar într-o împrejurare anumită. Eminescu, în Sărmanul Dionis, a folosit o expresie apropiată: „Un regat pentru-o țigară, s-umplu norii de zăpadă cu himere!”. lar în nuvela Trei ani, o eroină a lui Cehov dă „un regat pentru un pahar cu ceai!” LIT.